logo fundatia sn

faclia_sigla

vasile solomon

Vasile Solomon

„D’ale Baletului sau Balet à la carte”

D'ale baletului Vasile Solomon

 

„Festivalul european al şcolilor de balet ‘Grand Assemble’. Gânduri omeneşti prin limbajul trupului. Tineri la înălţime !”

„“Dansul este o artă, prin dans poţi împărtăşi celorlalţi ceea ce simţi. Multă lume spune că a dansa este simplu, dar ei se referă la coregrafie şi nu la dans în sine, adevăratul înţeles al dansului se reflectă în emoţiile pe care le transmitem atunci când dansăm, mesajul pe care îl facem cunoscut celor din jurul nostru. Fiecare dans are povestea lui şi fiecare ne povesteşte câte ceva.”, citatul îi aparţine Claudiei Bianca Roselli, ales anume pentru a descrie atmosfera de pe scenă în seara zilei de miercuri, 26 octombrie. O sală a Operei Naţionale Cluj – Napoca, plină până la refuz, public avizat, public care a apreciat la scenă deschisă evoluţiile tinerilor balerini. Şi cine ştie pe câţi vom avea ocazia să-i vedem în producţiile următoare ale scenelor lirice din ţară sau de peste hotare … Ediţia a II – a a Festivalului european al şcolilor de balet ‘Grand Assemble’ a fost o reuşită. Mai ales că profesorii au ales bine momentele dansante ale tinerilor, punându-le în valoare realele calităţi de exprimare scenică. Poveştile scenice – regizor inspirat Maestrul Vasile Solomon – au avut suport în mişcările fluide, poante, costume, prin spectacolul de lumini, endehors–uri, arabesque–uri, port de bras, rond de jambe, …, un întreg arsenal tehnic stăpânit de tinerii dansatori. Nu trebuie uitat faptul că la baza acestor reuşite stau ore întregi de muncă asiduă, efort comun balerin – profesor, cu rezultate artistice cunoscute, aplauze la scenă deschisă. Programul serii a cuprins pagini memorabile ale baletului clasic – ‘Don Quijote’, ‘Corsarul’, ‘Paquita’, ‘Coppelia’, ‘Frumoasa din pădurea adormită’, ‘Esmeralda’, ‘Giselle’, ‘La fille mal gardee’ -, pagini de dans contemporan (‘Let it Go’, ‘Winds of Love’, ‘Last Song’, ‘Magnets’, ‘Rendez vous’, ‘Sail’, …), practic 53 de momente dansante. La care şi – au adus contribuţia dansatorii şcolilor prezente (Step up Dance, Liceul de coregrafie ‘Flora Capsali’, Jump in Dance, Odette Ballet School, Dance ConspiracyCraiova, C. N. Gheorghe Apostu din Bacău; iar de peste hotare Şcoala de balet Esbjerg, Scuola di Danza Anca Ardelean/Rimni, Conservatorul de dans Dusan Nebyla, Ballettakademie der Wiener Staatsoper, Dance of Fine Arts School Gyor, Liceul de coregafie din Chişinău, Dancearts Viena, Academia Naţională MaghiarădeBalet). Am lăsat anume la sfârşit Liceul de coregrafie şi artă dramatică ‘Octavian Stroia’, Studiourile de balet Simona Noja şi Jump in Dance, toate clujene. Propunerile lor au fost numeroase şi binevenite. Studiourle de balet Simona Noja propun pentru scenă nume precum Maria Cotingiu, Iarina Goga, Eduard Iorga, Vanessa Lucacs, Mara Sopon, Alice Puica, Francesca Paul, Lea Vlasin, Alexandra Nuna, Mira Nemeth. Jump in Dance a propus-o pe Maya Ciobotă. Propunerile cele mai multe au venit din partea Liceului de coregrafie şi artă dramatică ‘Octavian Stroia’ : Andrea Aron, Anita Bali, Oana Cuibus, Renata Kapros, Cristina Mudura, Agatha Olah, Anita Popescu, Ştefania Ristoiu, Cristina Tatis, Daria Vermeşan, Carina Tămaş, Maria Bogdan, Alexia Mureşan, Teodora Târnovan, Sara Pocan, Mara hadarig, Oana Felecan, Valentina Pop, Cătălina Rusu, Diana Fersedi, Andreea Zbanca, Mihai Ciocmărean, Teodora Stroia, Matei Holeleu, Aurora Istvanca, Melania Dindelegan, Maria Supuran, Kovacs Maria, Grigore Avram, Cristiana Băndilă, Otilia Chinan, Ariana Marcu, Lavinia Moldovan, Andrea Gorkos. A fost, să recunoaştem, o seară magică, cum numai tinerii pot oferi. Şi îmi doresc mult, foarte mult să am ocazia să scriu despre ei şi în anii următori. Avem tineri talentaţi, pasionaţi, tineri pentru care dansul e artă. Am văzut la ei bucuria de a dansa, zîmbetele care le însoţeau fiecare mişcare. Am văzut expresie artistică, emoţii, trăiri intense, gânduri exprimate prin limbajul trupului. Limbaj greu, bine stăpânit însă.

"Se poate zbura si far' de aripi"

un interviu cu Simona Noja, realizat de Radu Vida, in ziarul Faclia, marti 17.06.2014

Viata mea arata mai ...roz, mai optimist si mai de poveste decat a fost in realitate. Eu am urmat cursurile de gimnastica, pentru ca eram pasionata si pentru ca, probabil, fiecare fata din anii 1976-77 visa la acea stare de euforie de dupa castigarea Olimpiadei de catre Nadia Comaneci. Avind talent, si sprijinita de parinti, am mers sa fac sport. Nu ma gandeam la o cariera, dar am fost socata cand parintii mi- au spus ca sint prea firava pentru gimnastica.
Am acceptat propunerea  sa ma las de echipa olimpica, unde se muncea 6 ore pe zi, pentru ca, undeva, mi- am dat seama ca ai mei au dreptate. Mi s- a spus ca am un corp ideal pentru balet si am urmat ...baletul. Dar important este ca parintii sa realizeze ca inclinatiile copilului trebuie urmate. Fara prejudecati, desigur. E important sa mergi in directia in care crezi foarte mult, deschis. Si optimist. Pentru ca asa cum zice si sotul meu, eu vad intotdeauna partea frumoasa a lucrurilor. Este o trasatura de caracter, nici nu stiu daca are de- a face cu o anume sensibilitate si o anume educatie din familie. Eu cred,insa, ca este mai degraba un fel existential de a extrage din realitate partea frumoasa a ei, partea sensibila, si partea cu care intri intr-o anumita rezonanta.
- Si Facultatea de filologie a rezonat cu sufletul dumneavoastra?
Aceasta decizie este rezultatul inoculatii inca din scoala primara. Au fost niste drumuri care s-au intretaiat, s-au intalnit. La scoala primara am avut o invatatoare careia ii simteam cuvantul, si vocea, si textul... Citeam si eram atat de fericita in lumea literaturii, a Cuvantului scris, in general si a Poeziei in special. Mi- am dorit sa particip la asta. M- am trezit insa balerina, dar mai tirziu, drumurile s-au unit. E important ca in educatia unui copil sa nu se mearga doar pe o directie corporala, ci si pe drumul unui stimulent intectual. Pentru majoritatea oamenilor este dificil. Dar, va asigur, este extrem de util si usor de facut asa ceva. E un fel de echilibru. Dupa epuizarea corporala, activitatea intelectuala, spirituala si emotionala dau roade nemaipomenite. Vad, acum si la copiii mei cit de important este sa le lasi aceasta libertate. Sa aiba, la un moment dat, si niste hobby-uri, care pot deveni, in timp, o alegere profesionala.
- Momentul Austria...
... a venit ca o consecinta a unui lant de evenimente. Am fost prim-balerina la Cluj, am cistigat concursul de la Jackson, Mississippi ( Statele Unite-1990) si de atunci, s-au deschis mai multe drumuri in strainatate. Am dansat in America, dar, dupa un an, am constatat ca am o strucura tipic europeana si ma simt mult mai bine in acest spatiu. Am ales Düsseldorf, din Germania, apoi Berlin si, in fine, Viena. Tot mai aproape de Cluj! Toti insa, care au cistigat concursul de la Jackson in acel an, au devenit prim-balerini, toti ersu balerini ce veneau din tari care, pina atunci, nu au avut portile deschise. Ei bine, Viena, este un alt segment important din existenta mea, pentru ca am capatat siguranta de a lucra intr-o institutie cu un repertoriu extrem de cunoscut-am invatat si dansat toate rolurile neoclasice, de mare interpretare, roluri de creatie facute cu mari coregrafi. Pot spune ca intreaga mea cariera din strainatate s-a desfasurat, insa, in alta parte decit Viena. Cele mai importante locuri si teatre pentru interiorul meu ca artist au fost locurile unde am fost invitata ca primbalerina. Dar sint extrem de indatorata Vienei pentru ca mi-a creat un cadru propice de a te simti... acasa si de a ...avea libertatea de bate lumea in lung si lat. Ceea ce pentru un artist este fundamental.
- Acum?

Conduc Scoala de balet si sint director executiv al Academiei de Balet a Operei de Stat din Viena. Aici am schimbat multe lucruri-si sint fericita pentru asta- iar echipa pe care o conduc a reusit sa transforme scoala intr-o academie. E o diferenta nu numai de nuanta, ci una fundamentala: academia este termenul care urmeaza conceptul lui Platon, un sistem pedagogic care nu are de a face cu Statul, ci un concept privat, care ofera artistilor un statut de tranzit intre scoala si viata profesionala. Astfel pot sa sprijin in continuare discipolii inspre viata profesionista. O scoala a maiestriei artistice, o sansa ( pentru dansatori) sa danseze in diverse coregrafii, in diverse tari, in diverse constelatii de artisti, fara a avea stresul examenului de maturitate si fara probleme financiare... Asta pentru ca sint sprijiniti de Academia noastra de balet! Transformarea scolii in academie, crearea companiei de tineret si introducerea " Demonstratiilor de balet" -pentru familiarizare publicului cu ideea de balet si ce educatie este necesara pentru a deveni balerin profesionist, sint idei pe care le-am introdus eu. Dintr-odata, la Viena avem 14 demonstratii de dans, cu structuri diferite, dezvaluind multe din lumea aceasta elitista si usor misterioasa a baletului.
-Mai e nevoie de cunoasterea dansului? La Viena, imi spuneti?
Da...Se danseaza mult la Viena, in cadrul nenumaratelor baluri. Dar baletul este altceva. Este un amestec intre un atletism olimpic cu o muzicalitate aparte, cu dobandirea unui canon clasic extrem de dificil de obtinut. Si probabil, partea cea mai greu de inteles pentru multi oameni este faptul ca doar cei alesi pot sa faca aceasta profesie. Toti pot sa danseze si toata lumea poate sa faca balet.. Doar cei alesi, insa, pot face din balet o profesie. Proportia corporala este atit de specifica...iar pe langa corpul ideal, vine inca si o rezistenta fizica extraordinara, o mare capacitate de memorare, ...si multe alte calitati cu care lumea este familiarizata. Dar acesti parametri ai dansului clasic, care ies din norma omului obisnuit, dau adevarata masura a lucrurilor...
-Veniti des la Cluj. Ce asteptari aveti?
Fac tot ceea ce am facut intreaga cariera...nu am umblat sa fiu recunoscuta, ci am considerat ca daca sunt suficient de buna si , daca doriti, umila fata de arta pe care o practic, va veni si recompensa...pe care, in interiorul lui, si-o doreste fiecare artist. Drumul nu este unul agresiv inafara, ci unul temeinic in interior. Iar intreprinderea de a da o alta fata baletului transilvan, este un proiect in care doresc sa implic cit mai multa lume.


Ambasador al Clujului pentru Capitala Culturală

Consiliul Director al Asociaţiei Cluj-Napoca 2020 – Capitală Culturală Europeană a convocat în data de 31 octombrie 2012 o Adunare Generală În plenul şedinţei, membrii Consiliului Director i-au înmânat doamnei Simona Noja - diploma de Ambasador al Asociaţiei. Balerina Simona Noja, clujeanca recunoscută drept „Maria Callas” a baletului, va fi astfel primul ambasador al Clujului în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană. Fostă prim-balerină a Operei de Stat din Viena, în prezent director executiv al Şcolii de balet din cadrul aceleiaşi Opere, Simona Noja a declarat:
”Mă bucur că am ocazia de a promova Clujului, oraşul de care sunt atât de legată, mai ales că este vorba de o iniţiativă culturală europeană de înaltă clasă. Clujul are un potenţial extrem de valoros din punct de vedere cultural şi intelectual, iar asemenea proiecte contribuie din plin la dezvoltarea oraşului şi la o mai mare apropiere a oamenilor de cultură, în toate formele sale”, a declarat Simona Noja. Propunerea de a o invita pe Simona Noja să devină ambasador al Clujului - candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană a venit din partea scriitoarei Irina Petraş, la rândul său o susţinătoare a proiectului. ”Dorim să avem cât mai mulţi ambasadori care să susţină proiectul atât în ţară, cât şi în străinătate, în marile capitale culturale ale Europei. Aşteptăm sugestii din partea tuturor susţinătorilor candidaturii Clujului”, a explicat Florin Moroşanu, directorul executiv al Asociaţiei. Printre membrii Asociaţiei se numără universităţile clujene, instituţiile culturale şi cele administrative, principalele organizaţii civice ale oraşului, reprezentanţi ai mediului de afaceri.
Simona Noja s-a născut la Huedin în 1968. În copilărie a practicat gimnastica, la nouă ani fiind cooptată în lotul olimpic. Studiul baletului a început la Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca, unde l-a avut ca maestru pe Vasile Solomon.  Tot la Cluj a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”. În perioada 1986 - 1991 a fost prim-balerina Operei Române din Cluj-Napoca, iar între 1991 şi 1995 - prim-balerina Operei Germane din Rhein, Düsseldorf. Din 1995 a fost prim-balerina Operei de stat din Viena. 
De-a lungul carierei a susţinut spectacole de balet la Buenos Aires, Santiago de Chile, Havana, Moscova, Milano, Roma, Dresda, Napoli, Stockholm, Helsinki, Stuttgart, Frankfurt şi München. În 2010 a devenit directorexecutiv al Şcolii de balet de la Opera de Stat din Viena. În 2002 a primit Steaua României în grad de cavaler, iar în 2008 i-a fost decernată Crucea Onorifică a Austriei pentru Ştiinţe şi Arte, Clasa Întâi.


Faclia de Cluj    17 noiembrie 2014 | Articol scris in REPORTAJ

Dat, dicat, dedicat. Vasile Solomon: „D’ale Baletului sau Balet à la carte”

Apărută la Editura Colocvii, sub auspiciile prielnice ale „Fundaţiei Simona Noja”, prima carte a maestrului coregraf Vasile Solomon se constituie, firesc, într-un şir de povestiri despre ce şi cum într-ale baletului.
Cartea are calitatea excepţională de a ne introduce în atmosfera intimă, pentru cei mai mulţi, necunoscută şi, deci, fascinantă, a lumii baletului. Un… pas de deux, am spune, între autorul Vasile Solomon (CV şi aspiraţii, întîmplări din viaţa de elev, balerin, pedagog, coregraf ) şi partenera de-o viaţă, Sala de Balet, devenit personaj principal, printr-o reuşită personificare.
Succesiunile tablourilor de timp sublimat apar şi dispar în unghiuri de lumini perfect dozate. Cel care a cunoscut cel mai bine legile scenografice nu a putut rata un anume aranjament disciplinat şi riguros al destinelor. Iar aducerea în actualitate, ca tot ce face şi desface destinul de la începutul şi pînă la sfîrşitul veacurilor, este realizat nu atît cu ustensilele maestrului coregraf, ci cu deconspirarea, în subtext, a unor lecturi de cea mai bună calitate din instrumentarul literaturii universale.
Impresiile şi trăirile autorului pendulează între cugetarea filosofic brîncuşiană („Să vezi pînă departe e ceva… dar să ajungi pînă acolo este altceva”) şi rigoarea ştiinţific einsteiniană („Balerinii sînt atleţii lui Dumnezeu). Cele 200 de pagini ale cărţii se îmbracă şi se dezbracă de vestimentaţia epocilor parcurse, dînd sens şi răspuns la cele două atitudini ale titanilor (Brîncuşi şi Einstein).
File de jurnal, pagini de memorialistică, mişcare scenică şi muzică divină… Un arsenal bogat, pentru modelarea viitoarelor generaţii şi, de ce nu, pentru următoarele cărţi ale lui Vasile Solomon. E concluzia aşteptată din partea unui om care a îndrumat şi cunoscut cele mai proeminente figuri ale baletului european de mai bine de 50 de ani încoace. Manuscrisele din sertarul maestrului vor vorbi, cu siguranţă, în medalion, despre tenacitatea şi frumuseţea unei meserii care încîntă suflete şi bucură inima, ca şi turnarea în forme trainice, de bronz, a unor tehnici pedagogice în această artă a diafanului şi zbuciumului de dintotdeauna.

Radu VIDA


Faclia de Cluj  19 noiembrie 2014 | Articol scris in CULTURA

Concurs Internaţional de balet

Timp de două zile, în municipiul Cluj-Napoca a avut loc un concurs internaţional de balet. Din juriu au făcut parte personalităţi marcante ale baletului mondial, fiind prima oară că o asemenea componenţă de top se adună în municipiul de la poalele Feleacului. Este vorba despre preşedintele juriului, Simona Noja (Director la Ballettakademie
Der Wiener Staatsoper, Austria), Gregor Seyffert, Director artistic la State Ballet School Berlin, Andersson Santana (Director la Brussels Ballet International School), Pedro Carneiro (Director la National Conservatory Dance School Lisabona, Portugalia), Jan Broeckx, director de balet al Academiei de Balet şi Universităţii de Arte şi Muzică din Munchen (reprezetat de Judith Turos) şi Valentina Kozlova, Fondator şi director artistic la Kozlova’s Dance Conservatory of New York.
Au fost numeroase stiluri de dans, iar juriul a urmărit cu deosebită atenţie o serie impresionantă de concurenţi, înscrişi în concurs. În final, primul loc al podiumului a fost cucerit (în ordinea stilurilor) de:
Rebecca Luca (Happy Dance by Irina Pana, Italia), Alina Iuliana Tarus (Florea Capsali, Bucureşti), Chiara Tartaglia (Happy Dance… Italia), Darius Grămada (Balet Academic Svetlana , Bucureşti), Maria Ruxandra Bodea (La Sylphide Ballet School, Bucureşti), Miriam Diana Abrudan (Liceul de coregrafie şi artă dramatică “Octavian Stroia”, Cluj).
Clujenii au dominat şi celelalte locuri ale clasamentului: Andrada Pătrînjel; Alex Dobre (plus bursă de studii 1 an la Lisabona); Gyokos Andreea (plus bursă de studii la Viena şi Bruxelles şi participare la concurs internaţional New York; Giulia Pes (premiul juriului şi bursă de studii 1 an la Academia Koslova din New York şi participare gratuită la concursul internaţional NY); Ariana Chinan; Tudor Stupar (plus cîte o bursă de studii de 1 an la Bruxelles şi Berlin).
Radu VIDA


Faclia de Cluj 12.11.2014 

Demonstraţia de Balet II. DANSUL: UN GEST ESTETIC DE IEŞIRE DIN DOGME

Balet Transilvania.


O inedită colaborare internaţională între foşti şi actuali liceeni de la Liceul de coregrafie şi artă dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca şi Academia StaatsOper din Viena, profesionişti şi aspiranţi, ce au prezentat un spectacol tot atît de inedit pe scena Casei de cultură a studenţilor din Cluj-Napoca.
Într-o alcătuire de mare armonie, Simona Noja (regia artistică) şi Vasile Solomon (coregrafia) au adus pe scenă un mix de dans clasic, modern şi contemporan. O construcţie în derulare, după Dama cu camelii (Alexandre Dumas-fiul) în variantă clasică , cu inserţii de dans contemporan.
N-a fost doar vraja pariziană în bătrînul nostru burg, după cum n-a fost nici zbuciumul de dintotdeauna şi de pretutindeni al dragostei neîmpărtăşite. Scena s-a împodobit de culoare, în zeci de eventualităţi de alb, doar pentru a sublinia bucuria. Sau tragedia. Armand (Duval) şi Marguerite (Goutieri) au dat dragostei şi florilor de camille obolul universalităţii iertătoare. Iar Andreea Jura şi Dan Haja (Opera Română din cluj-Napoca) n-au fost cu nimic mai prejos decît mai celebrii lor înaintaşi de la Bolşoi Teatr (Zvetlana Zaharova şi Edvin Revazov – Hamburg Ballet).
Fericirea de moment e umbrită încet, iar răul vine, pe vîrfuri, figurile groteşti se insinuează una cîte una, multiplicîndu-se. Trecerea de la calmul duminical al pianului lui Chopin la contorsionările ritmate pînă la paroxism ale umbrelor vorbesc cînd de izbucnirile solare şi lumină lină, cînd de întunecimi bizare, sacadat răsucite pe suflete damnate.
O seară magică, în care protagoniştii ne-au adus povestea aproape de contemporaneitate. Demonstrînd că singură arta se poate juca cu proiecţiile de viitor. Şi ne-au lăsat, nouă, spectatorilor, bucuria din dimineaţa dragostei şi speranţa de după, în clipa cea repede trecătoare a eternităţii.
Magnific!

Radu VIDA


Faclia de Cluj    12 noiembrie 2014 | Articol scris in CULTURA

Fundaţia „Simona Noja”

În cadrul manifestărilor „Demonstraţia de Balet II” astăzi, miercuri 12 noiembrie a.c., pe strada Pascali nr. 7 se deschid Studiourile de balet. Un spaţiu modern pentru studiul dansului de către toată lumea.
Vineri, 14 noiembrie a.c., la Liceul de coregrafie „Octvian Stroia” din Cluj-Napoca, la ora 18 maestrul Vasile Solomon îşi lansează volumul „D’ale baletului sau balet a la carte”. Iar sîmbătă şi duminică, la Casa de cultură a studenţilor are loc „Yuth Ballet” – concurs internaţional de dans clasic, modern şi contemporan, în organizarea „Fundaţiei Simona Noja”.

Radu VIDA


Faclia de Cluj    18 noiembrie 2014 | Articol scris in REPORTAJ

DINCOLO DE FALDURILE CORTINEI o lume de inegalabilă concentrare

A fost o săptămînă de graţie.

Totul a început la Casa de cultură a studenţilor. Dis de dimineaţă, maestrul coregraf Vasile Solomon s-a pus să fixeze luminile de scenă pentru spectacolul de seară. Un limbaj cifrat, pe alocuri, colorat doar de spoturile de lumină, ce urmăreau protagoniştii. Privitorul neiniţiat, care urmăreşte din semiîntuneric cursa „nebună” pentru ca „totul să iasă bine”, observă cu surprindere, în diferite conuri de umbră ale sălii, un curios conglomerat uman. Ici, balerini în costume de încălzire, stînd în şpagat relaxat, mişcînd degetele picioarelor asemenea contorsioniştilor de soi, colo regizorul Simona Noja, dînd ultimele indicaţii pentru a face posibil un „şnur” de cea mai bună calitate. Sînt micile retuşuri, după o muncă de mai bine de şase luni, în care Vasile Solomon aici, la Cluj, şi Simona Noja la Viena au pregătit, după un scenariu în prealabil pritocit, o versiune modernă „în desfăşurare, cum ziceau ei” a baletului „Dama cu camelii”. O sinteză scenografică, cînd pe muzică modernă, cînd pe partituri contemporane, de mare suprafaţă novatoare.

Şi a fost o lecţie de balet de înaltă clasă. „Dama cu camelii”, a căpătat noi valenţe şi, iată, spectatorul a avut de cîştiga. Şase luni de repetiţii continue, de aranjamente, şlefuiri. Şi oricît aş căuta eufemisme pentru „muncă”, nu găsesc. A fost o cursă cu final fericit, care a dat ceasului de dans adevărat obolul efortului şi dăruirii. Cînd grupul vienez de la StastsOper s-a reunit cu interpreţii de la Opera clujeană şi balerinii mai tineri de la Liceul de coregrafie „Octavian Stroia” (director Marius Loga), lucrurile erau pe calea cea bună. Şase luni de muncă, cum spuneam. Şi au urmat „legăturile”, „intrările” – acele amănunte nesemnificative, poate, dar care contează pentru privitor. Şi peste care nu trece nici un profesionist.

- Eu mă bucur că sînt oameni care văd munca din spatele realizărilor. Pentru că ea, munca, realmente există. Cred, însă, că cel mai mare merit a acestor zile ale baletului la Cluj, ale fundaţiei mele, este faptul că am reuşit, împreună cu maestrul Solomon, sau, mai corect spus, invers, pentru că lui i se datorează enorm de mult din toată povestea asta frumoasă, am reuşit, aşadar, să aducem împreună oamenii din Cluj, am reuşit să aducem oameni din străinătate să ne cunoască şi, prin bursele şi stipendiile obţinute, am reuşit să ducem o seamă de balerini clujeni în străinătate. Este tocmai această interferenţă de valori şi o proiecţie a valorilor clujene în străinătate. Asta ne-am dorit şi această săptămînă plină de evenimente a confirmat. Demonstraţia de balet – un spectacol bine primit şi mult apreciat de public, deschiderea Studiourilor de dans ale fundaţiei, care va susţine, în continuare, Baletul Transilvania, prezentarea volumului „D’ale Baletului sau balet a la carte” a maestrului Vasile Solomon şi alte dou2ă zile de concurs internaţional (YSBC), cu un juriu de primă mărime. Acest juriu de „top” a fost la Cluj! Un an care, din punctul meu de vedere se încheie percutant, cu nişte acţiuni care să ne reprezinte. Personal mă interesează ceva de durată, prin munca pe care o fac aici şi prin energia şi investiţia de orice fel, doresc ca totul să fie cu bătaie lungă. Nu focuri de artificii, de moment, ci să clădim ceva durabil, sustenabil, pentru clujeni, desigur.

- Să ne întoarcem la ceea ce unii numesc chiar trudă în meseria dumneavoastră!

- Eu nu muncesc pentru că trebuie să muncesc, ci pentru că există un ideal. Şi sînt fericită că există, pentru că îmi dă posibilitatea să muncesc. Rolurile sînt inversate. Şi în asta şi cred. Pentru că, cine doreşte să devină un balerin profesionist, are de parcurs un drum aparte. Iar drumul acesta are o anumită ţinută şi numai dacă are această ţinută funcţionează. Aici intervine greutatea. Să te păstrezi în limitele unei etici. Şi am convingerea că doar cei aleşi pot face asta. Cineva, extrem de talentat, care nu are un fizic adecvat, nu poate face o carieră de balerin. Poate să facă o carieră de dansator, dar nu de balerin. Înzestrarea specială contează enorm. E un criteriu de selecţie. Apoi, e nevoie şi de o sănătate de fier. Pentru că este un efort enorm. Şi e nevoie, realmente, de un corp sănătos. Desigur, ştim: talent! Acel 99 la sută transpiraţie şi 1 la sută inspiraţie. E la fel de valabil în toate artele şi profesiile. Şi în balet, desigur. Şi, nu în cele din urmă, trebuie o anume filosofie a muncii, pentru a rezista în această profesie. Este o combinaţie de muncă, de energie , de investiţie mentală, spirituală şi emoţională, de o capacitate enormă de renunţare. Nu în sens negativ, ci o renunţare conştientă, o listă3 de priorităţi. Ca şi la sportivii de performanţă, să zicem. Şi mai e nevoie de o selecţie din mai multe posibile stări, pe care ţi-o induci. Este respect, modestie, poate umilinţă, faţă de profesie. Instinctiv existentă în componenta talentului. Se conştientizează la maturitate. Dar îşi găseşte pînă la urmă drumul de la primele ore.

- Pe cine aţi vrea să remarcaţi?

- Pe toţi. Sînt pe drumul de care spuneam: Laura Blaga, Iuliana Dane, Dezsi Carla, Polina Stănescu, Groza Diana, Oana Ungureana, Raluca Perde, Tudor Stupar, Paul Cuibus, Alexandru Dobre, Alexandra Pătrînjel, Antonio Mon de la Liceul de coregrafie şi artă dramatică „Octavian Stoia” din Cluj-Napoca sau cei de la Wiener Staatsoper Jungendkompanie Ballettackademie – Adrian Szelle, Cristiano Zaccaria, Vincenzo din Primo, Rosa Piero, Xjesika Gjonikaj.

Profesorul Francisc Strnad începe încălzirea. Mişcări sacadate, diafane totuşi, mişcări simple şi complexe, mereu aceleaşi, concentrînd în monotonia aparentă, toate tehnica pentru obţinerea virtuozităţii în mişcare

- Aţi găsit valori reale în Cluj?

- Da. Şi aici intervine rolul pedagogului. De a descoperi aceste valori. Pentru că ele nu sînt întotdea4una evidente. Şi nu sînt uşor de depistat. Ele însă există. Ca dovadă că aceste burse pentru perfecţionare în străinătate s-au dat şi clujenilor.

- Cu atît mai valoroase, cu cît au fost oferite de personalităţi ale baletului mondial.

Tablouri. Scene. Rostiri, prin gest, sentimente. Trăiri. Ca un fel de alerte replici, într-o subliniere a diafanului din noi. Din fiecare.

A fost muncă grea şi cu cartea, spunea maestrul Vasile Solomon. Aici, cuvintele trebuiau să suplinească tăcerea. Şi amintirile – forţa statuară a existenţei active. Nu e uşor să te descarci de povara dulce a dansului, muzicii… cuvintele s-au aliniat, pînă la urmă, Concentrînd în 200 de pagini viaţa unui om. Şi a unor semeni. În alb şi negru: ca baletul sau viaţa sau…

A fost greu şi concursul. Pentru că era cu participare internaţională, pentru că era un juriu exigent, „de top”. Fiecare îşi „intră în rol”, contururile dispar. Balerinii rămîn singuri, cu munca lor. Şi, pînă la aplauze, se lasă furaţi, cînd cu gingăşie, cînd cu viclenie, de mişcările repetate de sute şi sute de ori. Răsplata? Burse. Mai lungi sau mai scurte. În străinătate. Şi concurenţii se bucură. Pentru că… e rezultatul muncii lor recunoscute. Şi pot munci în continuare. Pot acumula. Pot performa.

Şi din nou Simona No5ja:

- Muzica e foarte importantă. Dar trebuie găsită calea spre ea. La fel este şi imaginea. Un balerin învaţă foarte mult prin copiere. Există şi un alt drum, acela printr-o cădere în interior, dar aspectul vizual îşi joacă rolul lui. Fiecare îşi are drumul lui. Personalizat. Baletul este prea elitar, încît să producem dansatori în masă. Ci personalităţi individuale, cu capacităţi maxime de exprimare.

- Euterpe, Thalia sau Terpsichore…?

- Toate la un loc. Şi încă ceva pe deasupra. Muncă, concentrare, disciplină instituţională consimţită şi şansă.

***

Luminile candelabrelor se sting încet, foarte încet. Destinele, cînd solitare, cînd două cîte două, pleacă spre a se întîlni cu semenii. Şi pentru a reveni, mai motivaţi, în spatele pluşului cortinei de dinaintea obscurităţii enigmatice.

Spre lumină…

Radu VIDA

Foto: Romeo TĂBUŞ


("Die Presse", Print-Ausgabe, 23.11.2014)

Ioan Holender: Mein Cluj
Vor 57 Jahren lebte Ioan Holender für drei Monate als Student in Cluj (Klausenburg). Jetzt erkundete der ehemalige Staatsoperndirektor die Stadt in Siebenbürgen wieder – begeistert.

Als ich mit 22 Jahren aus politischen Gründen von der Universität meiner Geburtsstadt, Timisoara, ausgeschlossen wurde, ist es mir gelungen, im entfernten Cluj – zu deutsch Klausenburg, ungarisch Kolozsvár – unterzuschlüpfen. Ich war glücklich und zutiefst zufrieden, in dieser berühmten Universitätsstadt an der alten, hoch anerkannten Babes-Universität Student zu sein.
Cluj war die einzige europäische Stadt, die neben einer eigenen Nationaloper ein Opernhaus für die – ungarische – Minderheit führte. Beide Opernhäuser unterhielten eigene Ensembles, die in täglichen Vorstellungen ihr Repertoire sowohl in der rumänischen Landessprache als auch in der Minderheitensprache darboten.
Mein Dasein im damaligen – noch von den vorangegangenen Ereignissen dramatisch geprägten – Cluj dauerte jedoch nur drei Monate; so lang, bis mein Kaderdossier der Partei auch die zweitgrößte Stadt Rumäniens erreichte. Dann blieb mir nichts anderes übrig, als mein Überleben mit einer Tätigkeit als Tennislehrer zu sichern.
Umso größer ist nun meine Begeisterung für die Stadt am Fuß des Feleac-Hügels, wo ich nach so vielen Jahren Simona Noja, die Direktorin der Ballettakademie der Wiener Staatsoper, treffe. Sehr offen, tolerant seien die Menschen hier, kritische Denker mit stark ausgeprägtem Identitätsmuster, erzählt mir die ehemalige Primaballerina der Wiener Staatsoper, als wir uns am Platz der Einheit, im Herzen von Cluj, unterhalten. Multikulturalität und Multikonfessionalität zeichnen das Leben in der Stadt aus. Cluj überrascht mit einer Vielfalt an Kirchen, hier existieren verschiedene Religionen nebeneinander, rumänisch-orthodox, reformiert, griechisch-katholisch, römisch-katholisch, baptistisch, unitarisch und jüdisch.
Auch die alte jüdische Synagoge ist wieder ansehnlich hergerichtet, nur die einstigen Gläubigen und ihre Nachfahren gibt es nicht mehr. Denn während der Zeit, als Nordsiebenbürgen mit Cluj durch das Wiener Diktat von 1940 an Ungarn abgetreten werden musste und mit der deutschen Besetzung Ungarns direkt unter ungarische Verwaltung geriet, wurde die jüdische Bevölkerung Clujs nahezu ausgerottet.
Corvinus und Viteazul. Die einstigen tiefen Spannungen zwischen den rumänischen und ungarischen Bewohnern haben sich in der Zwischenzeit gelegt. Das Denkmal von Matthias Corvinus – Symbol der Ungarn – und des rumänischen Nationalhelden Mihai Viteazul strahlen mächtig nebeneinander. Die zwei Opernhäuser kollaborieren freundschaftlich,und die Einwohner unterhalten sich auf den weitläufigen Plätzen und Boulevards in ihrer Muttersprache. Nur die Synagoge ist nahezu ohne Besucher geblieben, und die deutsche Bevölkerung hat das Land verlassen, sobald dies möglich war.
Beide Opernhäuser sind noch in Betrieb, spielen heute aber in Originalsprache. Vor allem das rumänische beeindruckt mit seinen prachtvollen Jugendstilgebäuden nach den Plänen des Wiener Architektenbüros Fellner & Helmer. An der nationalen Staatsoper feierte Simona Noja mit 18 Jahren ihr Debüt und tanzte ihre ersten vier großen Rollen. Später, nach ihrem Sieg bei einem internationalen Tanzwettbewerb, standen ihre alle Türen des Westens offen.
Es ist eine junge Stadt. Das Leben pulsiert. Überall. Die Parks sind wichtige Kultur- und soziale Zentren, in denen sogar Hochzeiten gefeiert werden. Dass ein Viertel der 400.000 Einwohner Studenten sind, prägt den Ruf Clujs als jugendlichste Stadt Europas. Zum multikulturellen Klima tragen auch die 30.000 ausländischen Studierenden an der Babes-Bolyai-Universität bei.
Cluj trägt viele Namen: Kulturstadt, Universitätsstadt, und nächstes Jahr Jugendhauptstadt 2015. Auch um den Titel Europäische Kulturhauptstadt 2021 hat sich Cluj beworben. Art City of the Future darf sie sich jetzt schon nennen– wegen ihres großen Angebots an moderner Kunst. Napoca hieß die Stadt in alter römischer Zeit. Heute heißt sie Cluj Napoca. Und man sollte nicht versäumen, diese Stadt mit all ihrem zeitgenössischen Charme und Habsburger Glanz zu entdecken.
Sendereihe: „Kultour“mit Ioan Holender, Samstag, 29.11.2014, 18:25 Uhr


Faclia de Cluj  9 august 2014 | Articol scris in CULTURA

„Seri de Vară Clujene”

„Serile de vară clujene” continuă şi în acest final de săptămînă, în Iulius Parc, în atmosfera boemă obişnuită. Clujenii au astfel  la dispoziţie o serie de evenimente gratuite în aer liber. Sîmbătă, 9 august, ora 20: Dans sportiv Mircea şi Andreea; Nuages Quartet; Balet Transilvania – Fundaţia Culturală “Simona Noja”; Recital de pian şi muzică de operă cu:  Olga Bordaş şi soliştii Alexandra Hordoan,  Eva Iordan, Petre Burcă,  Alin Dan Rusu; Ad Libitum Voices